Trăim într-o lume care ne hăituiește. O lume
în care mulți dintre noi, dacă nu chiar majoritatea, ne căutăm ”echilibrul”. Un
echilibru, cel mai adesea, între viața personală (familie), viața profesională
(carieră-bani) și sănătate.
*Ariile
menționate sunt minimaliste sau ”normale”, adica așa cum le percepe
(conștientizează) și le descrie oricine. În cazul unor persoane mai avizate sau
mai documentate, ariile care îl definesc pe om sunt mai multe și mai
specializate (finanțe, sănătate, socializare, odihnă/recreere, dezvoltare
personală, carieră, dragoste, mediu, dezvoltare spirituală, etc.). Numărul
ariilor ține foarte mult de autorul analizei. Pentru cei interesați voi pregăti
un articol pe această temă.
Dacă ne întrebăm pe noi, sau pe alții, care
dintre cele trei arii este mai importantă, răspunsul este acela că toate sunt
importante și de aici decurge dorința de echilibru între ele.
Totuși, într-un mod oarecum paradoxal, acest
echilibru dorit este cel mai adesea abandonat pentru ”nivelul următor” al
vieții noastre. Avem o casă, vrem o casă mai mare. Avem o mașină, vrem două sau
una mai scumpă. Suntem angajat, vrem să fim patroni. Avem o iubită, vrem să ne
căsătorim. Sau vrem mai multe iubite… Niciodată, nu este de ajuns și mai vrem
ceva sau altceva.
Din cauza acestui stres provocat de lumea
modernă, majoritatea oamenilor reacționează pozitiv la cuvântul ”echilibru” și
își caută instrumente care să îi ajute în obținerea sa. Merg la cursuri de yoga,
fac meditație, se duc la sala de fitness, mănâncă sănătos, participă la
activități cultural-sociale, caută oameni noi, citesc, etc..
Pare că toată lumea vrea să devină un fel de
Budha. Și totuși… chiar asta vrem?
Ce înțeleg cei mai mulți din ideea de
echilibru? Doar să realizeze procente egale între ariile vieții? Imaginea
omului echilibrat a devenit un ”must” și a ajuns să reprezinte chiar noua
”normalitate” a secolului XXI.
Dar dacă nu trebuie să fim chiar atât de ”echilibrați”?
Dacă ”dezechilibrul” are un scop sau o funcție?
V-ați gândit vreodată la faptul că cei care
obțin rezultate deosebite, excepționale, într-un domeniu sunt dedicați sau
obsedați de acela? Că ei sunt definiți de obsesia lor?
Einstein, Bach, Beethoven, Steve Jobs, Marie
Curie, sora Tereza, Gandhi, Mandela, Newton, Shakespeare, etc., nu au fost ”echilibrați”
de loc. Tot ceea ce au realizat și ne-a influențat existența nu s-a datorat
unui echilibru între familie, carieră, sănătate sau networking.
Ei au fost mânați , împinși sau atrași de
”ceva” din viața lor. Iar acel ”ceva” a generat un dezechilibru. Un dezechilibru
transformat în geniu și, în mod paradoxal, ei au devenit pentru noi modele.
Obținerea și păstrarea ”echilibrului” sunt
greșit înțelese.
Dacă vrem să ajungem undeva, dacă vrem să ne
atingem obiectivele, dacă ne vrem visele și dorințele împlinite este
obligatoriu să ne ”dezechilibrăm” controlat către acestea, și astfel să ne
punem singuri în situația de a ne mișca, de a acționa.
Dacă viața noastră poate fi reprezentată
printr-o roată ale cărei spițe separă diferite aspecte ale ei, cum o putem pune
în mișcare (viața) dacă totul este egal?
Egalitatea simultană în toate
aspectele duce la nonacțiune.
Toată lumea este condusă de un singur ”zeu” și
anume timpul. Acesta ne împarte existența în calupuri fixe de 24 de ore în care
ar trebui să ”înghesuim” tot, de la carieră, bani, networking, sănătate,
familie, dragoste, etc.. Și dacă se poate în procente egale.
Evident că nu se poate. Și atunci cum se poate
obține echilibrul? Cum ne putem dezvolta armonios toate ”cadranele” vieții?
Ca să fiu foarte dur de sincer, nu se poate.
Nu în fiecare zi și nu în fiecare săptămână și nu în fiecare lună sau an.
Acest lucru se poate obține prin utilizarea
unui dezechilibru controlat care aduce pe rând fiecare cadran al vieții în ”atenția” noastră. Iar atunci când ajunge,
acțiunile noastre predominante vor fi dedicate acelui domeniu sau părți din viața
noastră.
De fapt ”roata vieții”, cu spițele ei și cu
sectoarele ei, se învârte tot timpul. Viteza cu care se învârte variază. Astfel, când suntem tineri, viteza este mult mai mare și se oprește mult mai puțin în
dreptul anumitor sectoare, cum ar fi sănătatea sau cariera dar ”stă” mai mult
în dreptul sectoarelor dragoste și socializare .
Odată cu creșterea în vârstă, viteza se
micșorează și staționarea este mai mare în sectoarele legate de carieră, bani,
networking, sănătate.
Apoi devin importante și dezvoltarea
personală, dezvoltarea spirituală, misiunea personală și atenția este mai mult
alocată acestora.
Deci, mai degrabă ar trebui să existe un
echilibru în timp, legat de vârsta individului și de experiența sa. Un echilibru
dezechilibrat. Sau un dezechilibru echilibrat.
La început vorbeam despre căutarea echilibrului
și obținerea sa.
De fapt nu este rău să căutăm echilibru. Doar
trebuie să avem în minte că orice echilibru este de moment. Ceea ce ne ajută și
uneori chiar ne forțează să facem ceva este dezechilibrul controlat.
Dezechilibrul controlat este un dezechilibru
voluntar. Gradul de ”dezechilibru” este determinat de viteza, sau graba, sau
urgența noastră de a obține ceva, de a ne atinge obiectivele.
Uitați-vă la
alergători.
Cu cât sunt mai dezechilibrați cu atât au o viteză mai mare și
ajung mai repede la obiectivul lor. Ei se dezechilibrează voluntar înainte
pentru a obține viteza necesară. Evident că nu pot păstra tot timpul acel
dezechilibru și acea viteză și, cu cât rămân mai mult în acea stare, ea devine
mai distructivă. Ați văzut ce greu se opresc.
Evident că nu este un model de urmat. Totuși ”mecanica”
deplasării lor este corectă și universal valabilă tuturor. De fapt deplasarea
noastră normală este un șir de dezechilibre mici, controlate.
Ceea ce ne afectează pe toți este excesul
, în orice domeniu.
În orice domeniu există un așa numit ”momment
of no return”. Un moment, care depășit, produce efecte ireversibile. În orice
domeniu.
Cel mai adesea, majoritatea dintre noi, nu ne
dăm seama când depășim acest moment. Bețivul nu știe când a devenit alcoolic.
Drogatul nu știe când a devenit dependent.
Modelul ideal este unul în care, alternarea aducerii
în atenția noastră a domeniilor vieții noastre să se facă armonios, fără
coborâșuri sau urcușuri bruște, excesive.
Este adevărat că toți oamenii au pe parcursul
vieții aceleași nevoi. Acestea pot fi cele indicate de Maslow în celebra sa
piramidă sau de alți autori mai ”moderni” precum Tony Robbins, Dilts, Grinder,
Bandler, Cowan, Beck, etc..
Pentru adult, aceste nevoi ajung să coexiste oarecum
simultan. Ele însă îmbracă forme diferite de la individ la individ dar și funcție
de perioada vieții în care se află. Astfel și satisfacerea lor este formată
din soluții diferite. O nevoie fundamentală la 25 de ani poate lua o formă
diferită la 45, iar rezolvarea ei poate fi deasemenea diferită, atât din punct
de vedere al conținutului cât și al urgenței. Cu alte cuvinte, energia
implicată într-o anume acțiune este diferită funcție de experiență, vârstă și
importanța obiectivului urmărit. Iar acea energie creează un anume tip de
dezechilibru voluntar controlat.
În mod normal, dezechilibrele necesare vieții
sunt naturale. Nu sunt forțate și nici exagerate. Ele sunt așa cum trebuie să
fie pentru a ne purta dintr-un punct, dintr-un moment al vieții în altul. La
”next level”.
Nu exagerați. Nu forțați dincolo de punctul
critic al neîntoarcerii. Fiți destul de dezechilibrați pentru a vă deplasa,
pentru a evolua.
Bucurați-vă de echilibrul din clipa de acum și folosiți
dezechilibrul de ”după” pentru a ajunge în clipa următoare.
Dacă vezi persoana iubită la 100 de pași, ”dezechilibrează-te”
pentru a ajunge la ea. Totuși nu alerga precum sprinterii. E posibil să nu te
poți opri și să o rănești. Sau e posibil ei să i se facă frică și să se dea
deoparte din fața ta.
Copiii voștri pot avea ”înclinații”. Nu îi
echilibrați forțat.
Evident că ”dezechilibrele” despre care vorbim
sunt pozitive, constructive. Celelalte apar uneori pentru că acestea sunt blocate
sau interzise.
”Aplecați-vă” și astfel o să fiți mai aproape
de ceea ce doriți și iubiți.
Dezechilibrul voluntar este originea primului
pas către un viitor așa cum îl doriți.
Echilibrul forțat poate face ca viitorul să
treacă pe lângă voi.
