Persoane dificile, sau șlefuitori ai abilităților noastre de comunicare?

        

 Tot mai des, în ultimii ani, mi se adresează întrebarea ”Cum să comunic cu oameni dificili?”

         Sunt convinsă că fiecare dintre noi are în jur cel puțin „un om dificil” – partener de viață, copil, coleg, cunoștință mai mult sau mai puțin întâmplătoare. Dacă nu aveți, înseamnă că locuiți într-un loc uitat de lume sau…ați atins iluminarea! 

         Cum testați dacă ați atins iluminarea? Păi….mergeți în sânul familiei  reunite (mama, tata, frați, surori, unchi, verișori….) și așteptați până primul dintre ei vă apasă un „buton emoțional”! Întotdeauna cei foarte apropiați nouă știu exact ce ne poate face să plângem , să ne înfuriem sau să ne bucurăm. Un cuvânt spus într-un anume fel, un mod de a fi privit când spui și tu ceva ce ți se pare interesant sau important sigur va atinge o emoție pe care o crezi demult uitată.

         Dar, să revenim la cei dintre noi, care nu am atins iluminarea.

         Eu cred că nu există oameni dificili, cred însă că există oameni cu personalități dificile. Când consider că am întâlnit genul acesta oameni?              
          Păi, când nu reușesc să obțin rezultatele pe care le doresc, din interacțiunea cu ei.

         Am găsit în cărți denumiri ca personalități anxioase, paranoice, narcisiste, pasiv-agresive, evitante, și altele.  Eu fac împărțirea așa – personalități dificile pasive, mediu active și super active.

         Cei pasivi, în opinia mea, sunt cei care opun rezistență la tot ceea ce spui sau vrei să faci în timp ce relaționezi  cu ei  folosind un ton scăzut al vocii, șovăelnic, cuvinte politicoase, ca și cum nu ar dori să te supere și totuși…Nu cedează. Ți se pare că orice încercare de „a-i aduce pe drumul cel bun” e sortită eșecului.

         Oamenii cu personalități mediu dificile sunt ceva mai „vocali”. Ridică puțintel tonul, cuvintele alese sunt politicoase dar mai „tăioase”, și, din nou, nu obținem rezultatele dorite nici cu ei.

          După ce ai terminat o discuție cu o persoana posesoare de personalitate super dificilă simți că e musai să iei calmante – inima bate într-un ritm nebun, sângele năvălește în locuri de la periferia corpului pe unde nu mai fusese de demult, nodul din gât nu se duce nici cu două pahare cu apă.

          Acum că i-am împărțit, ce facem cu ei?

          În opinia mea, înțelepciunea vine cu timpul iar în acest caz, vine cu experiența multelor discuții, cu fiecare om întâlnit.

          Ce cred eu - dacă dorești să devii maestru în îmblânzirea personalităților dificile cel mai bine este să cauți ocazii în care să exersezi diferite tactici pentru a obține acest lucru. Atunci când îți setezi acest obiectiv, nivelul de enervare, frustare, resimțit, va fi mai scăzut, deoarece te vei simți în control. Tu dorești să experimentezi acel lucru, nu el te experimentează pe tine.

          Totuși – fii atent ce îți dorești fiindcă, de cele mai multe ori, chiar primești. Sau, fii atent ce gândești că nu dorești, fiindcă sigur primești.

          Vi s-a întâmplat vreodată să vă spuneți în gând „sper să nu începem iar cu certuri astăzi, sigur va opune rezistență ideilor mele, plec cu ideea mea și mă întorc cu al lui”? Și, ce s-a întâmplat? Eu am avut parte de cele mai multe ori de ceea ce nu mi-am dorit.

          Bun, și dacă totuși nu mă gândesc, dar se întâmplă să am parte de întâlniri cu personalități dificile?

          Căile de abordare a personalităților dificile pe care le voi descrie mai jos sigur sunt doar câteva dintre abordările posibile insă, eu pe acestea le-am experimentat și am observat că dau rezultate.

1.   Fiți buni observatori a stărilor voastre interioare. Oamenii au tendinţa să-ţi opună mai multă rezistenţă atunci când observă rezistenţă din partea ta. Atunci când ceva din ceea ce spune sau face cel din fața noastră nu ne convine, sigur îi transmitem unele semnale „mă enervezi, nu mai am răbdare cu tine, ce prostii mai spui și tu sau…vorbești aiurea dar ce să fac, e musai să te ascult, sau altele. Toate acestea sunt percepute la nivel subconștient iar reacțiile „ostile” nu întârzie să apară. Și voi puteți fi oameni dificili pentru cei din jurul vostru.

       Gradul de maestru se obține atunci când ești conștient de neplăcerea pe care ți-o provoacă interacțiunea cu o persoană și reușești să îți ajustezi starea interioară pentru a transmite semnale exterioare ce ajută colaborarea cu interlocutorul tău. 

2.     Caută să îl înțelegi pe celălalt înainte de a te face tu înțeles. Aceasta este metoda testată de mine, care m-a ajutat în obținerea stării interioare potrivită unui dialog eficient. Dorința de a-l înțelege pe celălalt aduce cu sine ascultarea răbdătoare care te ajută în construirea unei bune relaționări.

3.   Înțelege punctul de vedere, perspectiva celuilalt. În acest fel ajungi să îl înțelegi pe cel din fața ta. Imaginează-ţi că te afli în locul acelei persoane - Ce îşi doreşte aceasta? Dacă ai fi în situaţia lui/ei, cum te-ai simţi? Ce anume îl face să reacţioneze în acest fel? Ce îl opreşte să coopereze cu tine?Ce poţi să faci ca să rezolvi situaţia?

Majoritatea persoanelor văd situaţiile şi lumea din jurul doar din punctul lor de vedere. Este foarte important  să poţi să le înţelegi perspectiva și să le arăți că ai înțeles.

4.   Pune întrebări, elimină afirmaţiile și etichetările. Oamenii cu personalități dificile se încăpăţânează să aibă aceeaşi părere chiar dacă situaţia se schimbă. Reacţionează așa din cauza poveştilor pe care le tot învârt continuu în mintea lor, aducând din trecut diferite gânduri şi emoţii. Ca exemplu – dacă soliciţi cuiva ajutorul şi lui i s-a întâmplat să nu primească aprecierea cuvenită atunci când a mai făcut acest lucru, atunci va avea tendinţa să te refuze nepoliticos. 

Punând întrebări poţi minimiza riscul unei confruntari neplăcute sau riscul de a se închide în el şi a nu mai afla unde poţi acţiona pentru deblocarea situaţiei.

Dacă, în loc să afirmi – ”Întotdeauna ești necooperant!„ ai folosi întrebarea ”Cum anume vezi tu rezolvarea acestei situații? sigur vei obține o reacție mult mai aproape de ideea de colaborare.

5.   Apreciază omul. Unul dintre motivele pentru care oamenii ne apar ca fiind dificili este acela ca nu se simt înteleși sau auziți, consideră că orice ar face, nimeni nu le acordă respectul cuvenit. Apreciindu-i și ascultându-i, vei observa o mai mare deschidere a lor către tine.

6.   Folosește limbajul nonverbal în armonie cu limbajul verbal. Toate modalitățile de abordare verbala este necesar a fi însoțite de limbajul non verbal potrivit. Evitați a spune cu un ton superior „așa este, ești nedreptățit dar ce să-i faci, doar eu ce te mai înteleg..” Sau…”Spune-mi te rog parerea ta despre…” în timp ce tu transmiţi semnale non verbale de nerăbdare ( te foiești de pe un picior pe altul, eviţi contactul vizual.....).

7.   Lecţie de viață. Ceea ce am înţeles de-a lungul timpului este că, de obicei, există o lecție de viaţă importantă, care poate fi învăţaţă din interacţiunea cu o persoană care nu se comportă adecvat. Situaţia iţi poate arăta cum iţi poţi îmbunătăţi aptitudinile sociale, sau cum te poţi cunoaşte pe tine însuţi mai bine.

La urma urmei, dacă nu aș fi întâlnit muuulte personalități dificile la viața mea (dintre care fac parte, din când în când și eu) cum aș fi putut astăzi să vorbesc pe acest subiect?