Arhetipurile și psihologia (1)

Ce sunt arhetipurile

Psiholog de orientare psihanalitică dar și mistică, Carl Gustav Jung este cel care a introdus în teoria sa despre psihicul uman conceptul de arhetip.

Termenul de ”arhetip” își are originea în limba greacă și este format din două cuvinte, respectiv archein care înseamnă ”bătrân, vechi, original” și typos care înseamnă ”tip, model, tipar”. Astfel, termenul de arhetip face referire la un model originar din care, potrivit lui Jung, sunt modelate, copiate sau extrase-derivate atît omul cât și obiecte sau concepte.

Tot potrivit lui C.G. Jung, aceste arhetipuri se regăsesc în ceea ce el numea ”inconștientul colectiv”, acesta cuprinzând experiențele fundamentale ale evoluției umane. Experiențele fundamentale sunt creatoarele arhetipurilor, acestea reprezentând soluțiile care au asigurat supraviețuirea umanității. Evocarea acestor experiențe include motivații și scopuri originare dar și emoții profunde și soluții.

Jung afirma că manifestarea arhetipurilor pătrund în conștient din inconștientul colectiv sub forma ritualurilor, miturilor și a simbolurilor.

Arhetipurile reprezintă un model de comportament care oferă, crează sau reprezintă în sine o soluție. Trebuie subliniat faptul că ele sunt determinate și de genul individului, bărbații conținând și accesând arhetipuri diferite față de femei.

Faptul că aceste arhetipuri sunt atât de puternic imprimate în psihicul uman nu înseamnă că ele sunt la fel de dezvoltate în fiecare dintre noi sau că răspunsul sau soluția pe care o oferă este întotdeauna corectă iar acest fapt se datorează copilăriei.

Accesarea unui arhetip este potențată sau distorsionată de modelele întâlnite în copilărie. Aceste modele și experiențe din copilărie pot supra-alimenta un anumit arhetip sau, din contra, să îl sub-alimenteze și astfel arhetipul originar să devină un alt arhetip, ”mutant”, dezechilibrat.

Evident că cele mai importante figuri din copilărie sunt mama și tata, aceștia reprezentând atât modele cât și factori inhibatori sau stimulatori de comportament (sau energii). Un tată extrem de aspru și dictatorial sau o mamă dezinterestă și distantă creează un dezechilibru în dezvoltarea copilului și implicit în modul cum poate el să acceseze arhetipurile.

Modelul arhetipal al lui Jung

Potrivit lui Jung, orice model arhetipal este complet sau dezvoltat în integralitate dacă la baza sa sunt integrate energiile sale creative, pozitive și negative, sau se realizează un echilibru între acestea.

Atunci când vorbim despre energii pozitive sau negative ne referim la poli comportamentali opuși, acțiune și pasivitate. Adoptarea în mod preponderent sau în mod continuu a unui astfel de comportament reprezintă un arhetip dezechilibrat, care sfârșește prin a fi o trăsătură de personalitate dar nu un tip de personalitate.

Potrivit lui Jung există patru arhetipuri de bază, diferențiate pentru bărbați și femei, fiecare având ca ”umbre” alte două arhetipuri. 

Pentru bărbați aceste arhetipuri sunt: 

• Regele;
• Războinicul; 
• Magicianul; 
• Iubitul. 

Pentru femei arhetipurile de bază sunt: 

• Regina; 
• Mama; 
• Înțeleapta; 
• Iubita.

Umbrele arhetipurilor

Cea mai des folosită reprezentare grafică a unui arhetip și a relației cu ”umbrele” sale este cea a unui triunghi echilateral.

Așa cum se vede, în vârf se află expresia completă și evoluată a arhetipului iar la bază sunt ”umbrele” disfuncționale ale acestuia. Atunci când triunghiul nu este echilateral este potențată umbra deasupra căreia este înclinat vârful triunghiului.

Umbrele arhetipurilor pot fi interpretate din următoarele puncte de vedere: acțiune-pasivitate, orientare internă-externă, socială-individualistă, reguli-libertate.

Arhetipurile masculine

Umbrele Regelui sunt Tiranul și Neputinciosul.

Tiranul apare atunci când energiile Regelui sunt supra-încărcate și acesta tinde să nu mai țină cont de nimeni și, evident că Neputinciosul apare atunci când Regele are foarte puțină energie sau voință și este incapabil să decidă singur, urmând indicațiile altora.

Umbrele Războinicului sunt Sadicul și Masochistul.

Sadicul reprezintă un Războinic condus de dorința de a lupta și a învinge fără motiv, justificare sau suport moral. Astfel el este alimentat de acțiunea sa propriu zisă dar care nu produce nimic decât distrugere. Masochistul este un Războinic incapabil să acționeze extern și atunci își ”întoarce” energiile distrugătoare asupra lui însuși. Ambele umbre ale Războinicului sunt alimentate de pulsiunea morții (Thanatos) proiectată asupra celorlalți sau asupra sa. 

Umbrele Magicianului sunt Manipulatorul și Bufonul.

Manipulatorul este un Magician care își folosește cunoștințele pentru a-și atinge propriile scopuri egoiste și pentru aceasta îi manipulează pe cei din jur fără remușcări. Bufonul este un Magician care nu are un scop sau îi este frică de cunoaștrea pe care o posedă și atunci ia totul în râs, inclusiv pe sine însuși.  

Umbrele Iubitului sunt Dependentul și Impotentul.

Dependentul este un Iubit care urmărește doar satisfacerea propriilor pulsiuni sexuale și emoționale, prin experimentare dezinhibată, fără a fi preocupat de ceea ce produce celor din jur. Impotentul este Iubitul incapabil de emoții și sentimente și astfel lipsit de energiile conținute de acestea.

Arhetipuri feminine

Regina cu umbrele Tirana și Neputincioasa.

Umbrele Reginei sunt identice cu cele ale Regelui.

 Mama cu umbrele Posesiva și Distanta.

Umbrele Mamei au amândouă legătură cu instictele materne, de protecție și apărare a copilului. Posesiva este o Mamă care nu lasă copilul să își găsească drumul său și, chiar dacă acesta nu mai are nevoie de protecție, îi limitează acțiunile, îl controlează anulându-i voința. Distanta este Mama care nu este deloc interesată de copil, nu vrea și nu creează un contact emoțional, respingându-l pe acesta chiar și fizic.

Înțeleapta cu umbrele Vrăjitoarea și Nebuna.

Vrăjitoarea este o Înțeleaptă egoistă care își folosește cunoașterea pentru a–și satisface propriile dorințe, fără a fi interesată de efectele și consecințele acțiunilor sale. Este capabilă să sacifice pe oricine pentru a-și atinge scopurile. Nebuna este o Înțeleaptă care nu reușește să înțeleagă și să controleze puterea pe care o deține și astfel acțiunile sale sunt dezordonate și ilogice.

Iubita cu umbrele Seducătoarea și Frigida.

Seducătoarea este Iubita interesată doar de posibilele avantaje care decurg din utilizarea ”magiei” mai mult sau mai puțin sexuale (ea putând seduce și prin discurs) sau chiar de plăcerea oferită de energia sexuală pe care o emană și în același timp o recoltează de la cei din jur. În același timp nu este interesată de stabilirea unor relații sentimentale. Frigida este o Iubită care fuge atât de sentimente cât și de relațiile intime. Este incapabilă să simtă plăcere, să primească sau să dea dragoste.

Dezvoltarea, dar mai ales accesarea, acestor arhetipuri este influențată de experiențele copilăriei și astfel a fost identificat și un model arhetipal al copiilor, acesta determinând modelul arhetipal al adultului.

”Dezvoltarea personală” a traumelor

      

          

           De câțiva ani (vreo 4-5), am observat că am început și noi (românii) să popularizăm o activitate numită ”dezvoltare personală”. Dacă e să fac o glumă, eu am reușit lucrul acesta, depășind o anumită greutate (peste 100000 g).

            Revenind.

          Sunt întru totul de acord cu această practică și sfătuiesc pe oricine dorește să depășească un anumit moment din viață în care simte că are nevoie de o reorientare, de un punct de vedere exterior lui sau pur și simplu caută răspunsuri la niște întrebări care nu-l lasă să doarmă noaptea, să se angajeze într-un demers de tip ”dezvoltare personală”.

         Ceea ce mă îngrijorează astăzi, este, nu numărul mare de cursuri, varietatea metodelor sau costurile acestora, ci faptul că atrag (cred că intenționat) ca și public țintă, într-un procent ridicat, persoane care au suferit traume (dacă doriți, deziluzii) și care caută un răspuns sau o soluție la ceea ce simt.
          Din acest grup fac parte cu preponderență femei, iar acestea, în general, sunt ființe profund emoționale. Trăiesc emoții puternice și au tendința de a le împărtăși.
             Până aici nu este nimic rău, deranjant sau periculos.

           Însă, ce se întâmplă atunci când aduni la un loc mai multe femei abuzate, traumatizate sau cu anumite probleme emotionale, și ele fac networking? Atunci se întâmplă următoarele:

             - Femeia 1 își împărtășește experiența unei alteia sau altora (cel mai adesea experiența include un soț ”nemernic” – eventual alcoolic, niște părinți abuzivi, niște copii cu probleme, etc.);
             - Femeia 2,3,4,… îi oferă ”confort emoțional” – cel mai adesea prin a aproba comportamentul și motivația acesteia (”bine că l-ai lăsat fată, era un nemernic, nu te merita”, ”era și timpul să pleci și să-ți vezi de viața ta”, etc.);
            - Femeia 1 este fericită că nu a greșit în deciziile sale, că nu a acționat eronat și, hotărăște să aplice cu sfințenie de aici încolo noile ”reguli”, întărite de membrii grupului, pentru a nu mai suferi ceea ce….
             - Femeia 2 dorește și ea să împărtășească experiențele sale traumatizante….
             - Femeia 1, 3, 4,… îi oferă ”confort emoțional”….
             - Femeia 2 este la rândul său fericită că….. și hotărăște să…
             Procesul este terapeutic oarecum, mai puțin următoarele:
             - În general, persoanele nu se cunosc suficient de mult (și nici nu au timp) pentru a-și împărtăși complet experiența proprie, ci doar propria imagine sau versiune și nici aceea întreagă (uneori nici nu este conștientă de acest lucru). Deci, părerile celorlalți (aprobare sau dezaprobare) sunt date pe baza unor ”date” corupte sau incomplete.
          - Chiar dacă la suprafață, toate celelalte persoane par a fi interesate de noi și manifestă la exterior empatie (aceasta din urmă putând fi doar simpatie), nu înseamnă că acest lucru este adevărat. În definitiv, cel mai adesea, întâlnirea respectivă este prima și ultima și fiecare dintre participante încearcă să fie ”steaua” grupului.
            - Niciuna dintre ”binevoitoare” nu își asumă responsabilitatea pentru sfaturile oferite. Cel mai adesea se folosesc ”eschive morale” pseudo-asertive de tip: ” am zis și eu”, ”așa credeam”, ”așa am simțit atunci…”.

Dacă asta ar fi tot, încă nu ar fi grav. Însă grupul și dinamica comunicării declanșează la nivelul individului (individei) niște mecanisme și procese psihice de care nu este conștient.

        Un prim mecanism este acela al polarizării. Polarizarea înseamnă că orice caracteristică, comportament, eveniment extrem, comun grupului, prin împărtășirea sa va fi întărit, va fi confirmat de către grup și ca atare și mai asumat, însușit de către indivizii care compun grupul.

          Deci, într-un grup cu o experiență traumatizantă similară, soluția unui membru devine soluția grupului. Ba mai mult, toate emoțiile legate de experiența respectivă vor fi multiplicate, expandate (ca dimensiuni și importanță) și distribuite la toți membrii grupului, indiferent dacă au avut sau nu acele emoții. Practic se ridică nivelul emoțional al grupului în privința experienței respective. Ca rezultat al acestui lucru se poate instaura, la nivelul individului, o atitudine și un comportament disproporționat sau chiar eronat față de evenimente sau experiențe noi, dar similare sau asemănătoare cu cel inițial.

Exemplu: Se întâlnesc 10 femei abuzate de soți. Fiecare își povestește experiența. Fiecare este mângâiată și ”întărită” de celelalte cu expresii pozitive vizavi de ea (nu te merită, tu ești o femeie deosebită, te-ai sacrificat pentru familie, l-ai suportat pentru copii, etc.) și negative față de el ( este un nemernic, nu e bun de nimic, trebuia sa-l lași de mult, un bețivan, etc).

            De fapt, ceea ce realizează femeile respective, este doar întărirea părerii că ”femeile sunt bune, pâinea lui D-zeu” iar bărbații sunt ”niște nemernici, bețivi și …” prin înmulțirea cu 10.
            Deci, de acum orice bărbat vor întâlni, din start este un nemernic, bețiv, ….

           Consecința formării acestei convingeri este adoptarea unui comportament ”preventiv”, adaptat tuturor ”calităților” pe care acum sunt convinse că ceilalți le au. Astfel se declanșează ”profețiile care se auto-îndeplinesc”.
          Practic, acest proces se referă la efectele comportamentului nostru asupra comportamentului celuilalt (celorlalți). Procesul este circular.

            Eu cred că X este bețiv, ca atare voi deveni foarte atentă la cât și ce bea și dacă eu sunt gazdă, voi avea grijă să îi pun mai puțin și mai rar în pahar. X, sesizează ”atenția” pe care i-o acord și pentru că aceasta are ca punct central băutura, în mod paradoxal, pentru a-mi păstra atenția, va începe să ceară mai des să îi fie umplut paharul și în final să bea mai mult. Acest lucru îmi confirmă de fapt părerea inițială că X este un bețiv.

          Așa că, femeile respective vor începe să se comporte vizavi de toți bărbații într-un mod suspicios, tensionat, uneori chiar agresiv. Din păcate, comportamentul lor determină bărbații să înțeleagă că, de fapt ele vor să se comporte în modul specific pe care ele îl ”caută” în conduita lor și astfel o să le confirme ”convingerea” inițială.

Exemplu: Renumită cântăreață care a făcut afirmația ”toți bărbații sunt niște porci”. De fapt ea spunea cum îi vede ea. Ca atare, bărbații din viața ei se comportau conform așteptărilor ei, adică, ca niște porci. Din această cauză abia acum la bătrânețe pare (!) să-și fi găsit ”sufletul pereche”.

           O consecință a adoptării acestui gen de comportament intră deja în domeniul patologicului. Însușirea ideilor că ”toți sunt…”, ”nu mă merită”, determină convingerea că nu există sau că nu ai să-ți găsești sufletul pereche, convingere care se transformă repede în anxietate și depresie.

           De aceea, dacă există traume personale care necesită rezolvare, nu mergeți la cursuri de dezvoltare personală pentru aceasta. Există mari șanse să ”dezvoltați” trauma respectivă. Terapia de grup se face într-adevăr în grupuri care împărtășesc aceeași traumă sau experiență negativă, dar sunt orientate către rezolvarea acesteia și sunt mediate de către un specialist (psiholog, psihiatru, psiho-terapeut). Conceptul de networking nu se aplică în acest caz.

P.S.

* Am exemplificat cu femei, întrucât am observat că reprezintă procentual majoritatea publicului participant la cursuri de dezvoltare personală (estimez că peste 75%).

* Nu consider că femeile sunt de vină că bărbații fac sau nu un lucru. Mecanismele descrise în articol se manifestă indiferent de gen.

Exemplu: Y (bărbat) s-a căsătorit cu X (femeie, ca să fie clar). X l-a înșelat cu Y1 (alt bărbat, de obicei prieten, amic, cunoștință, etc.). Y dă divorț. Y dezvoltă convingerea că toate femeile sunt…