Arhetipurile și psihologia (2)

Așa cum am menționat în prima parte, arhetipurile oferă anumite modele comportamentale și mentale, acestea reprezentând soluții la anumite situații sau evenimente.

Aceste arhetipuri există în fiecare dintre noi și se sprijină unul pe celălalt. Principala deficiență în accesarea soluțiilor oferite de arhetipuri o reprezintă faptul că acestea nu sunt dezvoltate echilibrat și egal între ele.

În general arhetipurile se dezvoltă și devin accesibile în corelație cu vârsta individului sau cu etape din viața acestuia.

Iubitul

Acesta este primul arhetip care se manifestă și se dezvoltă, fiind specific tinerilor. El este arhetipul emoțiilor, sentimentelor și al senzualității. Atunci când facem referire la senzualitate, acest termen nu se referă doar la latura carnală, erotică. Termenul conține și aceste componente dar, mai mult se referă la folosirea simțurilor într-un mod extins și deschis, implicând o simțire profundă. Practic iubitul experimentează direct viața, senzorial și emoțional, și astfel ajunge să cunoască lumea și pe cei care îl înconjoară

Iubitul se bucură de viață în toate formele sale la o intensitate ridicată. El este plin de idealism și se manifestă cu inspirație și creativitate.

Iubitul este cel care nu recunoaște limite și reguli și debordează de energie, folosind ”cantitatea” pentru a depăși obstacolele și pentru a-și satisface propriile dorințe, sentimente și nevoi.

Iubitul este manifest atunci când ne întâlnim ”marea iubire” și peste o săptămână găsim ”adevărata iubire” și tot așa, cu aceeași energie, până când ”Iubirea cea Mare” ne găsește ea pe noi.

Datorită nivelului ridicat de energie, Iubitul este cel care ”alimentează” următorul arhetip, respectiv Magicianul.   

Magicianul

Magicianul se manifestă ca arhetip al cunoașterii în cazul unui om care, din experiențele sale, dar și din studierea lumii, extrage și ajunge să știe, să stăpânească și să folosească legi și reguli.

Magicianul este cel care știe! El deține secrete și cunoștințe de orice fel. El adună cunoaștere pentru a manipula legile, energiile și forțele universului, transformându-le în instrumente practice. Din aceste instrumente dezvoltă sisteme complexe de interacțiune și manipulare a lumii.

În general Magicianul este inventator, om de știință sau gânditor. El este un maestru al tehnologiei.

Instrumentele de explorare și înțelegere a Lumii sunt, pentru Magician, reflecția, meditația și intuiția iar una dintre calitățile sale deosebite este aceea de a lua decizii spontane și corecte în situații de criză.

Întrucât Magicianul este cel care Știe, el este cel care dă comenzi Războinicului și îi transferă și din energia Iubitului.

În general Magicianul este asociat cu perioada din timpul vieții când studiem și începem să înțelegem lumea și legile care o guvernează și evident, începem să le folosim sau chiar să le schimbăm.

Războinicul

Războinicul este arhetipul acțiunii și principala sa unealtă este agresivitatea dar, într-un mod neutru. Agresivitatea trebuie înțeleasă din punct de vedere al direcției efortului, energiei, al forței și inițiativei.

Agresivitatea îl face pe Războinic să intre în competiție cu cei mai buni, să ”lupte” și, acest lucru îl împinge înainte pentru a-și atinge obiectivele. El este tot timpul vigilent și alert, conștient de mortalitatea proprie fără a-i fi frică.

Războinicul are capacitate de decizie privind aplicarea acțiunilor, are îndemânare, putere și acuratețe. Este disciplinat și loial, fiind gata oricând să lupte pentru o idee, o persoană sau un obiect.

Controlul deficitar al agresiunii se traduce prin implicarea în violențe fizice cu oricine și pentru orice motiv cât și prin absența relațiilor. Pe de altă parte, supra-controlul agresiunii se traduce prin lipsa acțiunii agresive necesare, în situațiile care o cer, transformându-se în ”agresivitate pasivă”.

Războinicul în integralitatea sa este distrugător-creator, în sensul că distruge pentru a lăsa locul noului, evoluției.

Perioada corespunzătoare Războinicului este cea în care urcăm scara socială și cerem recunoașterea valorii noastre și chiar ”luptăm” pentru acest lucru, intrând în competiție cu alții asemenea nouă.

Regele

Se poate spune că Regele este produsul celorlalte arhetipuri și accesarea sa presupune accesarea simultană a Războinicului, Magicianului și a Iubitului.

În primul rând Regele trăiește cu integritate, este echilibrat și încrezător. Este cel care ia decizii și este orientat spre obiective cu înțelepciunea practică a Magicianului. El știe ce să facă și când să facă, respectiv să facă acel lucru care este corect, oportun și pentru motive corecte.

Regele creează ordine, reguli și linii directoare pentru ceilalți. El este creator și, în același timp, inspiră creativitate în ceilalți.

Folosind energia Iubitului, îndemânarea și puterea Războinicului și înțelepciunea Magicianului, Regele își protejează realitatea sau ”regatul” său, care poate fi familia, grupul sau țara.

Una dintre funcțiile fundamentale ale Regelui este aceea de mentorat, de recunoaștere și onorare a realizărilor celorlalți. Ca și mentor, Regele este o ”binecuvântare” a vieții celorlalți, deoarece el este interesat să lase o moștenire, să facă o schimbare, fie că este vorba de o persoană sau lumea în sine.

Regele este bărbatul matur, responsabil, înțelept, protector, capabil să primească și să redea emoții și sentimente.

Arhetipurile feminine au aceleași caracteristici, singura diferență este că zona de manifestare a unora dintre ele (de exemplu Mama) este specifică genului.

Asemenea arhetipurilor masculine, Iubita, Înțeleapta și Mama se constituie fațete, sau părți ale arhetipului Regina.

Accesarea arhetipurilor

Una dintre tehnicile terapeutice folosite în accesarea arhetipurilor constă în chemarea sa din interior și localizarea sa pe sau în corp. Stând cu ochii închiși se vizualizează arhetipul pe care dorim să-l accesăm. Caracteristicile arhetipului pe care le ”evocăm” mental sunt cele care îl definesc în subconștientul nostru.

Dacă suntem întrebați despre cum arată și cum se comportă Războinicul de exemplu, fiecare dintre dintre noi avem o astfel de reprezentare. Este mai înalt sau mai scund, mai musculos sau mai slab, este îmbrăcat într-un anumit fel, pășește și vorbește într-un anumit fel. Acest fapt este valabil pentru toate arhetipurile. Atunci când vizualizăm caracteristicile arhetipului respectiv încercăm să ne asumăm aceste caracteristici cognitiv-comportamentale și sfârșim chiar prin a descoperi localizarea pe sau în corp a arhetipului. Astfel, atunci când avem nevoie de accesarea arhetipului este suficientă așezarea palmei pe zona unde l-am localizat, ”chemarea” sa mentală și, el se activează.

Atunci când este activat, arhetipul respectiv poate fi ”consultat” pentru soluționarea unei probleme, însă nu este suficientă consultarea unuia singur. Soluția problemei trebuie găsită prin accesarea Regelui, respectiv prin consultarea celorlalte trei arhetipuri și alegerea sau crearea unei soluții noi.

Când se parcurge accesarea celor trei arhetipuri se poate observa cum subiectul adoptă modificări ale ținutei și ale exprimării conforme cu arhetipul accesat, fără ca el să fie conștient de acest lucru. Nu de puține ori subiectul vorbește cu arhetipurile, are un adevărat dialog cu acestea, argumentând în funcție de arhetipul asumat.

Așa cum spuneam acestea sunt metode terapeutice dar ele pot fi folosite și în cazul în care nu putem să facem o alegere sau să luăm o decizie.

Cultivarea arhetipurilor

Uneori, ne dăm seama că în evoluția noastră, indiferent de vârsta fizică a adultului, lipsește ceva, de la trăirea excesivă (sau lipsa) a unor emoții și experiențe până la lipsa unor cunoștințe. În acest caz, în funcție de factorul lipsă, este bine să acționăm pentru a ne echilibra.

Umbrele Iubitului - Dacă simțim că din punct de vedere emoțional ne lipsește ceva, ar fi bine să socializăm mai mult, să cunoaștem și să vorbim cu mai mulți oameni noi. Să călătorim sau să participăm la petreceri, concerte, etc.. Implicați-vă în activități romantice (petreceri surpriză pentru persoana iubită, mesaje de dragoste sau poezii).

Dacă din contra, simțim că suntem copleșiți de emoții și sentimente, obosiți sau respinși de cei din jur, este posibil să fim prea expansivi și ”deschiși” emoțional iar, în acest caz, ar fi bine să practicăm meditația sau perioade de solitudine astfel încât să învățăm să încetinim și să ne controlăm emoțiile. În general pentru a cultiva arhetipul Iubitului este necesară ”încetinirea”, acordarea de timp pentru a te bucura de viață. Cultivați moderația, orientându-vă de la cantitate la calitate și creați ritualuri pentru a absorbi integral experiențele. Practicați un hobby artistic sau de măestrie, acordați timp pentru acesta și respectați programul în care l-ați inclus. Cititul și scrisul, acoperind o varietate de subiecte, oferă satisfacții mentale care le controlează pe cele fizice.

Dacă avem tendințe manipulatoare, dacă îi vedem pe cei din jur doar ca pe niște unelte pentru atingerea scopurilor noastre sau din contra nu ne implicăm în nici o activitate ori constant interpretăm greșit și nu înțelegem ce se întâmplă, acestea sunt manifestări ale umbrelor Magicianului. În aceste situații de multe ori este indicat să ne implicăm în acțiuni umanitare, în care noi să nu avem interese personale, sau să studiem, să ne instruim, să ne perfecționăm prin cursuri sau alte forme de studiu.

Dedicați-vă unei vieți de studiu și educație în care să vă găsiți un mentor și în final să deveniți mentor. Creați-vă un așa numit ”loc sacru”, un spațiu fizic (în casă sau în natură), numai pentru voi, în care să puteți studia, medita sau experimenta creând lucruri fizice cu mâinile proprii.

Dacă suntem agitați, nervoși și agresivi, gata oricând să ne implicăm în conflicte sau din contra, amânăm luarea unei poziții sau atitudini față de încălcarea  unor drepturi înseamnă că suntem sub influența umbrelor Războinicului.

Pentru a orienta Războinicul,  este necesară descoperirea propriilor valori și principii, găsirea unor țeluri în viață și crearea unor planuri pentru a le atinge, stabilirea și respectarea unor obiceiuri și rutine zilnice, simplificarea vieții proprii (de la dietă și până la îmbrăcăminte). Ca și activități de potențare se recomandă practicarea unei arte marțiale, meditația, depășirea fricilor (făcând lucrurile care le provoacă), studierea și practicarea unor noi îndemânări necesare, exersarea luării deciziilor și asumarea lor.  Nu mai dați importanță la ceea ce gândesc ceilalți și astfel o să vă descoperiți propria misiune.

Dacă reușim să dezvoltăm echilibrat și să integrăm cele trei arhetipuri, Regele se va manifesta în mod natural.

Modele și reprezentări

În articolul anterior am vorbit despre cum se formează etichetele după care evaluăm lumea din jurul nostru, de la evenimente și până la persoane.

Evident că cele mai nocive și limitative pentru noi sunt etichetele greșite sau atribuite în mod eronat.

De acestea suntem uneori conștienți iar alteori nu.

Informația deținută de etichetă, singură sau împreună cu informații deținute de alte etichete, crează ”programe” de adaptare și răspuns. Evident că aceste ”programe” sunt în egală măsură corecte sau eronate ca și informația care le constituie.

Indiferent dacă sunt corecte sau greșite, aceste programe ne determină comportamentul în general și în special prin ceea ce se numesc ”tipare comportamentale”. Practic tiparele comportamentale reprezintă manifestările fizice ale ale acestor programe din mintea noastră.
Cu cât un anumit comportament este mai repetitiv și devine soluția pentru o anume situație, cu atât el devine un ”tipar comportamental”. El sfârșește prin a deveni o caracteristică definitorie, fizică și psihică, a persoanei.

Având în vedere acest lucru, înseamnă că, analizând comportamentul unei persoane, ne putem da seama într-o măsură destul de mare de ”programele” care îl conduc sau care îl definesc.

Modul în care pășește, postura corpului, poziționarea față de interlocutor(i), modul în care se exprimă, ce activități preferă sau evită, toate aceste comportamente pot fi traduse prin experiențe anterioare, etichete și programe după care cineva funcționează sau interacționează cu lumea.

Dar, pentru a ne da seama și de ce a ajuns cineva să se comporte într-un anume fel, adică să aflăm ce anume a generat eticheta sau programul respectiv, avem nevoie de o ”hartă” sau o reprezentare a ceea ce îl definește pe om.

O astfel de reprezentare există de mii de ani, a fost folosită de la egipteni și orientali până în zilele noastre. Ea a fost preluată și îmbunătățită sau adaptată zilelor noastre prin folosirea unor termeni moderni, dar în esență ea rămâne aceeași.

Totuși, pentru accesibilitate, voi utiliza reprezentarea care este folosită de unii fondatori ai NLP-ului, Richard Bandler de exemplu.  

Potrivit acestei reprezentări, omul este ”format” din:

-        Starea sa internă (Afectiv)

-        Procesele sale interne (Cognitiv)

-        Comportamentul extern (Somatic)

Starea internă este formată din emoții, care își au baza în valorile de care ne atașăm.

Procesele interne sunt formate din gândire, care are la bază credințe, convingeri.

Comportamentul extern este format din acțiuni care au la bază comportamente specifice.

Parte dintre aceste aceste ”componente” ne sunt cunoscute, putând fi aduse în conștient și analizate. O altă parte însă aparține inconștientului și pe aceasta nu o stăpânim sau o înțelegem.

Cu cât un tipar comportamental este mai puternic, cu atât el își are rădăcina în subconștient și cel mai adesea s-a format în copilărie.

Acest lucru se datorează faptului că valorile și credințele de bază ni le formăm în copilărie. De exemplu, relația copil – mamă generează o emoție care, la rândul ei, influențează comportamentul viitor al copilului din punctul de vedere al relațiilor familiale.

Latura cognitivă este legată de utilizarea cuvintelor și imaginilor - reprezentărilor, chiar și în dialogul nostru interior. Acest lucru creează noi tipare comportamentale, alimentate și declanșate de cuvinte, reprezentări mentale sau abstractizări.

Există evident și situația în care repetarea sau eliminarea unui comportament induce o modificare a stării emoționale și a credințelor.

Așa cum se vede și în reprezentare, cele trei componente se influențează  și se determină reciproc. Întotdeauna acțiunea asupra uneia dintre componente determină și modificarea sau angajarea celorlalte două componente. Trecerea prin toate cele trei componente formează un ciclu.

Identificarea originii unui tipar comportamental sau mai exact care componentă a fost inițiatoarea ciclului și în ce direcție s-a mișcat ciclul, oferă răspunsuri și soluții pentru schimbare.

De exemplu, repetarea unor cuvinte, care opresc sau interzic o acțiune, adresate copilului, generează un comportament (extern) evitant iar acesta alimentează frica și respingerea. Acesta este un ciclu cognitiv -comportamental - afectiv.

Dacă un strigăt declanșează frică, această emoție se traduce prin tresărit sau altă reacție fizică de protecție iar mental se asociază zgomotul puternic cu pericolul. Acesta este un ciclu afectiv -  comportamental – cognitiv.

Dacă ne lovim cu ciocanul peste deget (în funcție de durere), inițiem fie un ciclu afectiv – cognitiv (degetul se face negru, înjurăm, analizăm de ce), fie cognitiv – afectiv (degetul pulsează de durere, analizăm de ce, înjurăm) cu origini comportamentale.

Ideal este ca, folosind aceste circuite, aceste cicluri, să identificăm, să modificăm, să eliminăm, să înlocuim programele greșite, limitative sau distructive. 

Cel mai ușor de modificat este comportamentul, apoi credințele și în final afectele.

Cu cât componenta este mai veche, cu atât este mai greu de modificat. Pe de altă parte cu cât este mai nouă cu atât are tendința de a reveni mai repede. 

Cum putem folosi aceste modele și reprezentări ale omului, în articolul următor.

”Dezvoltarea personală” a traumelor

      

          

           De câțiva ani (vreo 4-5), am observat că am început și noi (românii) să popularizăm o activitate numită ”dezvoltare personală”. Dacă e să fac o glumă, eu am reușit lucrul acesta, depășind o anumită greutate (peste 100000 g).

            Revenind.

          Sunt întru totul de acord cu această practică și sfătuiesc pe oricine dorește să depășească un anumit moment din viață în care simte că are nevoie de o reorientare, de un punct de vedere exterior lui sau pur și simplu caută răspunsuri la niște întrebări care nu-l lasă să doarmă noaptea, să se angajeze într-un demers de tip ”dezvoltare personală”.

         Ceea ce mă îngrijorează astăzi, este, nu numărul mare de cursuri, varietatea metodelor sau costurile acestora, ci faptul că atrag (cred că intenționat) ca și public țintă, într-un procent ridicat, persoane care au suferit traume (dacă doriți, deziluzii) și care caută un răspuns sau o soluție la ceea ce simt.
          Din acest grup fac parte cu preponderență femei, iar acestea, în general, sunt ființe profund emoționale. Trăiesc emoții puternice și au tendința de a le împărtăși.
             Până aici nu este nimic rău, deranjant sau periculos.

           Însă, ce se întâmplă atunci când aduni la un loc mai multe femei abuzate, traumatizate sau cu anumite probleme emotionale, și ele fac networking? Atunci se întâmplă următoarele:

             - Femeia 1 își împărtășește experiența unei alteia sau altora (cel mai adesea experiența include un soț ”nemernic” – eventual alcoolic, niște părinți abuzivi, niște copii cu probleme, etc.);
             - Femeia 2,3,4,… îi oferă ”confort emoțional” – cel mai adesea prin a aproba comportamentul și motivația acesteia (”bine că l-ai lăsat fată, era un nemernic, nu te merita”, ”era și timpul să pleci și să-ți vezi de viața ta”, etc.);
            - Femeia 1 este fericită că nu a greșit în deciziile sale, că nu a acționat eronat și, hotărăște să aplice cu sfințenie de aici încolo noile ”reguli”, întărite de membrii grupului, pentru a nu mai suferi ceea ce….
             - Femeia 2 dorește și ea să împărtășească experiențele sale traumatizante….
             - Femeia 1, 3, 4,… îi oferă ”confort emoțional”….
             - Femeia 2 este la rândul său fericită că….. și hotărăște să…
             Procesul este terapeutic oarecum, mai puțin următoarele:
             - În general, persoanele nu se cunosc suficient de mult (și nici nu au timp) pentru a-și împărtăși complet experiența proprie, ci doar propria imagine sau versiune și nici aceea întreagă (uneori nici nu este conștientă de acest lucru). Deci, părerile celorlalți (aprobare sau dezaprobare) sunt date pe baza unor ”date” corupte sau incomplete.
          - Chiar dacă la suprafață, toate celelalte persoane par a fi interesate de noi și manifestă la exterior empatie (aceasta din urmă putând fi doar simpatie), nu înseamnă că acest lucru este adevărat. În definitiv, cel mai adesea, întâlnirea respectivă este prima și ultima și fiecare dintre participante încearcă să fie ”steaua” grupului.
            - Niciuna dintre ”binevoitoare” nu își asumă responsabilitatea pentru sfaturile oferite. Cel mai adesea se folosesc ”eschive morale” pseudo-asertive de tip: ” am zis și eu”, ”așa credeam”, ”așa am simțit atunci…”.

Dacă asta ar fi tot, încă nu ar fi grav. Însă grupul și dinamica comunicării declanșează la nivelul individului (individei) niște mecanisme și procese psihice de care nu este conștient.

        Un prim mecanism este acela al polarizării. Polarizarea înseamnă că orice caracteristică, comportament, eveniment extrem, comun grupului, prin împărtășirea sa va fi întărit, va fi confirmat de către grup și ca atare și mai asumat, însușit de către indivizii care compun grupul.

          Deci, într-un grup cu o experiență traumatizantă similară, soluția unui membru devine soluția grupului. Ba mai mult, toate emoțiile legate de experiența respectivă vor fi multiplicate, expandate (ca dimensiuni și importanță) și distribuite la toți membrii grupului, indiferent dacă au avut sau nu acele emoții. Practic se ridică nivelul emoțional al grupului în privința experienței respective. Ca rezultat al acestui lucru se poate instaura, la nivelul individului, o atitudine și un comportament disproporționat sau chiar eronat față de evenimente sau experiențe noi, dar similare sau asemănătoare cu cel inițial.

Exemplu: Se întâlnesc 10 femei abuzate de soți. Fiecare își povestește experiența. Fiecare este mângâiată și ”întărită” de celelalte cu expresii pozitive vizavi de ea (nu te merită, tu ești o femeie deosebită, te-ai sacrificat pentru familie, l-ai suportat pentru copii, etc.) și negative față de el ( este un nemernic, nu e bun de nimic, trebuia sa-l lași de mult, un bețivan, etc).

            De fapt, ceea ce realizează femeile respective, este doar întărirea părerii că ”femeile sunt bune, pâinea lui D-zeu” iar bărbații sunt ”niște nemernici, bețivi și …” prin înmulțirea cu 10.
            Deci, de acum orice bărbat vor întâlni, din start este un nemernic, bețiv, ….

           Consecința formării acestei convingeri este adoptarea unui comportament ”preventiv”, adaptat tuturor ”calităților” pe care acum sunt convinse că ceilalți le au. Astfel se declanșează ”profețiile care se auto-îndeplinesc”.
          Practic, acest proces se referă la efectele comportamentului nostru asupra comportamentului celuilalt (celorlalți). Procesul este circular.

            Eu cred că X este bețiv, ca atare voi deveni foarte atentă la cât și ce bea și dacă eu sunt gazdă, voi avea grijă să îi pun mai puțin și mai rar în pahar. X, sesizează ”atenția” pe care i-o acord și pentru că aceasta are ca punct central băutura, în mod paradoxal, pentru a-mi păstra atenția, va începe să ceară mai des să îi fie umplut paharul și în final să bea mai mult. Acest lucru îmi confirmă de fapt părerea inițială că X este un bețiv.

          Așa că, femeile respective vor începe să se comporte vizavi de toți bărbații într-un mod suspicios, tensionat, uneori chiar agresiv. Din păcate, comportamentul lor determină bărbații să înțeleagă că, de fapt ele vor să se comporte în modul specific pe care ele îl ”caută” în conduita lor și astfel o să le confirme ”convingerea” inițială.

Exemplu: Renumită cântăreață care a făcut afirmația ”toți bărbații sunt niște porci”. De fapt ea spunea cum îi vede ea. Ca atare, bărbații din viața ei se comportau conform așteptărilor ei, adică, ca niște porci. Din această cauză abia acum la bătrânețe pare (!) să-și fi găsit ”sufletul pereche”.

           O consecință a adoptării acestui gen de comportament intră deja în domeniul patologicului. Însușirea ideilor că ”toți sunt…”, ”nu mă merită”, determină convingerea că nu există sau că nu ai să-ți găsești sufletul pereche, convingere care se transformă repede în anxietate și depresie.

           De aceea, dacă există traume personale care necesită rezolvare, nu mergeți la cursuri de dezvoltare personală pentru aceasta. Există mari șanse să ”dezvoltați” trauma respectivă. Terapia de grup se face într-adevăr în grupuri care împărtășesc aceeași traumă sau experiență negativă, dar sunt orientate către rezolvarea acesteia și sunt mediate de către un specialist (psiholog, psihiatru, psiho-terapeut). Conceptul de networking nu se aplică în acest caz.

P.S.

* Am exemplificat cu femei, întrucât am observat că reprezintă procentual majoritatea publicului participant la cursuri de dezvoltare personală (estimez că peste 75%).

* Nu consider că femeile sunt de vină că bărbații fac sau nu un lucru. Mecanismele descrise în articol se manifestă indiferent de gen.

Exemplu: Y (bărbat) s-a căsătorit cu X (femeie, ca să fie clar). X l-a înșelat cu Y1 (alt bărbat, de obicei prieten, amic, cunoștință, etc.). Y dă divorț. Y dezvoltă convingerea că toate femeile sunt…