Arhetipurile și psihologia (2)

Așa cum am menționat în prima parte, arhetipurile oferă anumite modele comportamentale și mentale, acestea reprezentând soluții la anumite situații sau evenimente.

Aceste arhetipuri există în fiecare dintre noi și se sprijină unul pe celălalt. Principala deficiență în accesarea soluțiilor oferite de arhetipuri o reprezintă faptul că acestea nu sunt dezvoltate echilibrat și egal între ele.

În general arhetipurile se dezvoltă și devin accesibile în corelație cu vârsta individului sau cu etape din viața acestuia.

Iubitul

Acesta este primul arhetip care se manifestă și se dezvoltă, fiind specific tinerilor. El este arhetipul emoțiilor, sentimentelor și al senzualității. Atunci când facem referire la senzualitate, acest termen nu se referă doar la latura carnală, erotică. Termenul conține și aceste componente dar, mai mult se referă la folosirea simțurilor într-un mod extins și deschis, implicând o simțire profundă. Practic iubitul experimentează direct viața, senzorial și emoțional, și astfel ajunge să cunoască lumea și pe cei care îl înconjoară

Iubitul se bucură de viață în toate formele sale la o intensitate ridicată. El este plin de idealism și se manifestă cu inspirație și creativitate.

Iubitul este cel care nu recunoaște limite și reguli și debordează de energie, folosind ”cantitatea” pentru a depăși obstacolele și pentru a-și satisface propriile dorințe, sentimente și nevoi.

Iubitul este manifest atunci când ne întâlnim ”marea iubire” și peste o săptămână găsim ”adevărata iubire” și tot așa, cu aceeași energie, până când ”Iubirea cea Mare” ne găsește ea pe noi.

Datorită nivelului ridicat de energie, Iubitul este cel care ”alimentează” următorul arhetip, respectiv Magicianul.   

Magicianul

Magicianul se manifestă ca arhetip al cunoașterii în cazul unui om care, din experiențele sale, dar și din studierea lumii, extrage și ajunge să știe, să stăpânească și să folosească legi și reguli.

Magicianul este cel care știe! El deține secrete și cunoștințe de orice fel. El adună cunoaștere pentru a manipula legile, energiile și forțele universului, transformându-le în instrumente practice. Din aceste instrumente dezvoltă sisteme complexe de interacțiune și manipulare a lumii.

În general Magicianul este inventator, om de știință sau gânditor. El este un maestru al tehnologiei.

Instrumentele de explorare și înțelegere a Lumii sunt, pentru Magician, reflecția, meditația și intuiția iar una dintre calitățile sale deosebite este aceea de a lua decizii spontane și corecte în situații de criză.

Întrucât Magicianul este cel care Știe, el este cel care dă comenzi Războinicului și îi transferă și din energia Iubitului.

În general Magicianul este asociat cu perioada din timpul vieții când studiem și începem să înțelegem lumea și legile care o guvernează și evident, începem să le folosim sau chiar să le schimbăm.

Războinicul

Războinicul este arhetipul acțiunii și principala sa unealtă este agresivitatea dar, într-un mod neutru. Agresivitatea trebuie înțeleasă din punct de vedere al direcției efortului, energiei, al forței și inițiativei.

Agresivitatea îl face pe Războinic să intre în competiție cu cei mai buni, să ”lupte” și, acest lucru îl împinge înainte pentru a-și atinge obiectivele. El este tot timpul vigilent și alert, conștient de mortalitatea proprie fără a-i fi frică.

Războinicul are capacitate de decizie privind aplicarea acțiunilor, are îndemânare, putere și acuratețe. Este disciplinat și loial, fiind gata oricând să lupte pentru o idee, o persoană sau un obiect.

Controlul deficitar al agresiunii se traduce prin implicarea în violențe fizice cu oricine și pentru orice motiv cât și prin absența relațiilor. Pe de altă parte, supra-controlul agresiunii se traduce prin lipsa acțiunii agresive necesare, în situațiile care o cer, transformându-se în ”agresivitate pasivă”.

Războinicul în integralitatea sa este distrugător-creator, în sensul că distruge pentru a lăsa locul noului, evoluției.

Perioada corespunzătoare Războinicului este cea în care urcăm scara socială și cerem recunoașterea valorii noastre și chiar ”luptăm” pentru acest lucru, intrând în competiție cu alții asemenea nouă.

Regele

Se poate spune că Regele este produsul celorlalte arhetipuri și accesarea sa presupune accesarea simultană a Războinicului, Magicianului și a Iubitului.

În primul rând Regele trăiește cu integritate, este echilibrat și încrezător. Este cel care ia decizii și este orientat spre obiective cu înțelepciunea practică a Magicianului. El știe ce să facă și când să facă, respectiv să facă acel lucru care este corect, oportun și pentru motive corecte.

Regele creează ordine, reguli și linii directoare pentru ceilalți. El este creator și, în același timp, inspiră creativitate în ceilalți.

Folosind energia Iubitului, îndemânarea și puterea Războinicului și înțelepciunea Magicianului, Regele își protejează realitatea sau ”regatul” său, care poate fi familia, grupul sau țara.

Una dintre funcțiile fundamentale ale Regelui este aceea de mentorat, de recunoaștere și onorare a realizărilor celorlalți. Ca și mentor, Regele este o ”binecuvântare” a vieții celorlalți, deoarece el este interesat să lase o moștenire, să facă o schimbare, fie că este vorba de o persoană sau lumea în sine.

Regele este bărbatul matur, responsabil, înțelept, protector, capabil să primească și să redea emoții și sentimente.

Arhetipurile feminine au aceleași caracteristici, singura diferență este că zona de manifestare a unora dintre ele (de exemplu Mama) este specifică genului.

Asemenea arhetipurilor masculine, Iubita, Înțeleapta și Mama se constituie fațete, sau părți ale arhetipului Regina.

Accesarea arhetipurilor

Una dintre tehnicile terapeutice folosite în accesarea arhetipurilor constă în chemarea sa din interior și localizarea sa pe sau în corp. Stând cu ochii închiși se vizualizează arhetipul pe care dorim să-l accesăm. Caracteristicile arhetipului pe care le ”evocăm” mental sunt cele care îl definesc în subconștientul nostru.

Dacă suntem întrebați despre cum arată și cum se comportă Războinicul de exemplu, fiecare dintre dintre noi avem o astfel de reprezentare. Este mai înalt sau mai scund, mai musculos sau mai slab, este îmbrăcat într-un anumit fel, pășește și vorbește într-un anumit fel. Acest fapt este valabil pentru toate arhetipurile. Atunci când vizualizăm caracteristicile arhetipului respectiv încercăm să ne asumăm aceste caracteristici cognitiv-comportamentale și sfârșim chiar prin a descoperi localizarea pe sau în corp a arhetipului. Astfel, atunci când avem nevoie de accesarea arhetipului este suficientă așezarea palmei pe zona unde l-am localizat, ”chemarea” sa mentală și, el se activează.

Atunci când este activat, arhetipul respectiv poate fi ”consultat” pentru soluționarea unei probleme, însă nu este suficientă consultarea unuia singur. Soluția problemei trebuie găsită prin accesarea Regelui, respectiv prin consultarea celorlalte trei arhetipuri și alegerea sau crearea unei soluții noi.

Când se parcurge accesarea celor trei arhetipuri se poate observa cum subiectul adoptă modificări ale ținutei și ale exprimării conforme cu arhetipul accesat, fără ca el să fie conștient de acest lucru. Nu de puține ori subiectul vorbește cu arhetipurile, are un adevărat dialog cu acestea, argumentând în funcție de arhetipul asumat.

Așa cum spuneam acestea sunt metode terapeutice dar ele pot fi folosite și în cazul în care nu putem să facem o alegere sau să luăm o decizie.

Cultivarea arhetipurilor

Uneori, ne dăm seama că în evoluția noastră, indiferent de vârsta fizică a adultului, lipsește ceva, de la trăirea excesivă (sau lipsa) a unor emoții și experiențe până la lipsa unor cunoștințe. În acest caz, în funcție de factorul lipsă, este bine să acționăm pentru a ne echilibra.

Umbrele Iubitului - Dacă simțim că din punct de vedere emoțional ne lipsește ceva, ar fi bine să socializăm mai mult, să cunoaștem și să vorbim cu mai mulți oameni noi. Să călătorim sau să participăm la petreceri, concerte, etc.. Implicați-vă în activități romantice (petreceri surpriză pentru persoana iubită, mesaje de dragoste sau poezii).

Dacă din contra, simțim că suntem copleșiți de emoții și sentimente, obosiți sau respinși de cei din jur, este posibil să fim prea expansivi și ”deschiși” emoțional iar, în acest caz, ar fi bine să practicăm meditația sau perioade de solitudine astfel încât să învățăm să încetinim și să ne controlăm emoțiile. În general pentru a cultiva arhetipul Iubitului este necesară ”încetinirea”, acordarea de timp pentru a te bucura de viață. Cultivați moderația, orientându-vă de la cantitate la calitate și creați ritualuri pentru a absorbi integral experiențele. Practicați un hobby artistic sau de măestrie, acordați timp pentru acesta și respectați programul în care l-ați inclus. Cititul și scrisul, acoperind o varietate de subiecte, oferă satisfacții mentale care le controlează pe cele fizice.

Dacă avem tendințe manipulatoare, dacă îi vedem pe cei din jur doar ca pe niște unelte pentru atingerea scopurilor noastre sau din contra nu ne implicăm în nici o activitate ori constant interpretăm greșit și nu înțelegem ce se întâmplă, acestea sunt manifestări ale umbrelor Magicianului. În aceste situații de multe ori este indicat să ne implicăm în acțiuni umanitare, în care noi să nu avem interese personale, sau să studiem, să ne instruim, să ne perfecționăm prin cursuri sau alte forme de studiu.

Dedicați-vă unei vieți de studiu și educație în care să vă găsiți un mentor și în final să deveniți mentor. Creați-vă un așa numit ”loc sacru”, un spațiu fizic (în casă sau în natură), numai pentru voi, în care să puteți studia, medita sau experimenta creând lucruri fizice cu mâinile proprii.

Dacă suntem agitați, nervoși și agresivi, gata oricând să ne implicăm în conflicte sau din contra, amânăm luarea unei poziții sau atitudini față de încălcarea  unor drepturi înseamnă că suntem sub influența umbrelor Războinicului.

Pentru a orienta Războinicul,  este necesară descoperirea propriilor valori și principii, găsirea unor țeluri în viață și crearea unor planuri pentru a le atinge, stabilirea și respectarea unor obiceiuri și rutine zilnice, simplificarea vieții proprii (de la dietă și până la îmbrăcăminte). Ca și activități de potențare se recomandă practicarea unei arte marțiale, meditația, depășirea fricilor (făcând lucrurile care le provoacă), studierea și practicarea unor noi îndemânări necesare, exersarea luării deciziilor și asumarea lor.  Nu mai dați importanță la ceea ce gândesc ceilalți și astfel o să vă descoperiți propria misiune.

Dacă reușim să dezvoltăm echilibrat și să integrăm cele trei arhetipuri, Regele se va manifesta în mod natural.

Arhetipurile și psihologia (1)

Ce sunt arhetipurile

Psiholog de orientare psihanalitică dar și mistică, Carl Gustav Jung este cel care a introdus în teoria sa despre psihicul uman conceptul de arhetip.

Termenul de ”arhetip” își are originea în limba greacă și este format din două cuvinte, respectiv archein care înseamnă ”bătrân, vechi, original” și typos care înseamnă ”tip, model, tipar”. Astfel, termenul de arhetip face referire la un model originar din care, potrivit lui Jung, sunt modelate, copiate sau extrase-derivate atît omul cât și obiecte sau concepte.

Tot potrivit lui C.G. Jung, aceste arhetipuri se regăsesc în ceea ce el numea ”inconștientul colectiv”, acesta cuprinzând experiențele fundamentale ale evoluției umane. Experiențele fundamentale sunt creatoarele arhetipurilor, acestea reprezentând soluțiile care au asigurat supraviețuirea umanității. Evocarea acestor experiențe include motivații și scopuri originare dar și emoții profunde și soluții.

Jung afirma că manifestarea arhetipurilor pătrund în conștient din inconștientul colectiv sub forma ritualurilor, miturilor și a simbolurilor.

Arhetipurile reprezintă un model de comportament care oferă, crează sau reprezintă în sine o soluție. Trebuie subliniat faptul că ele sunt determinate și de genul individului, bărbații conținând și accesând arhetipuri diferite față de femei.

Faptul că aceste arhetipuri sunt atât de puternic imprimate în psihicul uman nu înseamnă că ele sunt la fel de dezvoltate în fiecare dintre noi sau că răspunsul sau soluția pe care o oferă este întotdeauna corectă iar acest fapt se datorează copilăriei.

Accesarea unui arhetip este potențată sau distorsionată de modelele întâlnite în copilărie. Aceste modele și experiențe din copilărie pot supra-alimenta un anumit arhetip sau, din contra, să îl sub-alimenteze și astfel arhetipul originar să devină un alt arhetip, ”mutant”, dezechilibrat.

Evident că cele mai importante figuri din copilărie sunt mama și tata, aceștia reprezentând atât modele cât și factori inhibatori sau stimulatori de comportament (sau energii). Un tată extrem de aspru și dictatorial sau o mamă dezinterestă și distantă creează un dezechilibru în dezvoltarea copilului și implicit în modul cum poate el să acceseze arhetipurile.

Modelul arhetipal al lui Jung

Potrivit lui Jung, orice model arhetipal este complet sau dezvoltat în integralitate dacă la baza sa sunt integrate energiile sale creative, pozitive și negative, sau se realizează un echilibru între acestea.

Atunci când vorbim despre energii pozitive sau negative ne referim la poli comportamentali opuși, acțiune și pasivitate. Adoptarea în mod preponderent sau în mod continuu a unui astfel de comportament reprezintă un arhetip dezechilibrat, care sfârșește prin a fi o trăsătură de personalitate dar nu un tip de personalitate.

Potrivit lui Jung există patru arhetipuri de bază, diferențiate pentru bărbați și femei, fiecare având ca ”umbre” alte două arhetipuri. 

Pentru bărbați aceste arhetipuri sunt: 

• Regele;
• Războinicul; 
• Magicianul; 
• Iubitul. 

Pentru femei arhetipurile de bază sunt: 

• Regina; 
• Mama; 
• Înțeleapta; 
• Iubita.

Umbrele arhetipurilor

Cea mai des folosită reprezentare grafică a unui arhetip și a relației cu ”umbrele” sale este cea a unui triunghi echilateral.

Așa cum se vede, în vârf se află expresia completă și evoluată a arhetipului iar la bază sunt ”umbrele” disfuncționale ale acestuia. Atunci când triunghiul nu este echilateral este potențată umbra deasupra căreia este înclinat vârful triunghiului.

Umbrele arhetipurilor pot fi interpretate din următoarele puncte de vedere: acțiune-pasivitate, orientare internă-externă, socială-individualistă, reguli-libertate.

Arhetipurile masculine

Umbrele Regelui sunt Tiranul și Neputinciosul.

Tiranul apare atunci când energiile Regelui sunt supra-încărcate și acesta tinde să nu mai țină cont de nimeni și, evident că Neputinciosul apare atunci când Regele are foarte puțină energie sau voință și este incapabil să decidă singur, urmând indicațiile altora.

Umbrele Războinicului sunt Sadicul și Masochistul.

Sadicul reprezintă un Războinic condus de dorința de a lupta și a învinge fără motiv, justificare sau suport moral. Astfel el este alimentat de acțiunea sa propriu zisă dar care nu produce nimic decât distrugere. Masochistul este un Războinic incapabil să acționeze extern și atunci își ”întoarce” energiile distrugătoare asupra lui însuși. Ambele umbre ale Războinicului sunt alimentate de pulsiunea morții (Thanatos) proiectată asupra celorlalți sau asupra sa. 

Umbrele Magicianului sunt Manipulatorul și Bufonul.

Manipulatorul este un Magician care își folosește cunoștințele pentru a-și atinge propriile scopuri egoiste și pentru aceasta îi manipulează pe cei din jur fără remușcări. Bufonul este un Magician care nu are un scop sau îi este frică de cunoaștrea pe care o posedă și atunci ia totul în râs, inclusiv pe sine însuși.  

Umbrele Iubitului sunt Dependentul și Impotentul.

Dependentul este un Iubit care urmărește doar satisfacerea propriilor pulsiuni sexuale și emoționale, prin experimentare dezinhibată, fără a fi preocupat de ceea ce produce celor din jur. Impotentul este Iubitul incapabil de emoții și sentimente și astfel lipsit de energiile conținute de acestea.

Arhetipuri feminine

Regina cu umbrele Tirana și Neputincioasa.

Umbrele Reginei sunt identice cu cele ale Regelui.

 Mama cu umbrele Posesiva și Distanta.

Umbrele Mamei au amândouă legătură cu instictele materne, de protecție și apărare a copilului. Posesiva este o Mamă care nu lasă copilul să își găsească drumul său și, chiar dacă acesta nu mai are nevoie de protecție, îi limitează acțiunile, îl controlează anulându-i voința. Distanta este Mama care nu este deloc interesată de copil, nu vrea și nu creează un contact emoțional, respingându-l pe acesta chiar și fizic.

Înțeleapta cu umbrele Vrăjitoarea și Nebuna.

Vrăjitoarea este o Înțeleaptă egoistă care își folosește cunoașterea pentru a–și satisface propriile dorințe, fără a fi interesată de efectele și consecințele acțiunilor sale. Este capabilă să sacifice pe oricine pentru a-și atinge scopurile. Nebuna este o Înțeleaptă care nu reușește să înțeleagă și să controleze puterea pe care o deține și astfel acțiunile sale sunt dezordonate și ilogice.

Iubita cu umbrele Seducătoarea și Frigida.

Seducătoarea este Iubita interesată doar de posibilele avantaje care decurg din utilizarea ”magiei” mai mult sau mai puțin sexuale (ea putând seduce și prin discurs) sau chiar de plăcerea oferită de energia sexuală pe care o emană și în același timp o recoltează de la cei din jur. În același timp nu este interesată de stabilirea unor relații sentimentale. Frigida este o Iubită care fuge atât de sentimente cât și de relațiile intime. Este incapabilă să simtă plăcere, să primească sau să dea dragoste.

Dezvoltarea, dar mai ales accesarea, acestor arhetipuri este influențată de experiențele copilăriei și astfel a fost identificat și un model arhetipal al copiilor, acesta determinând modelul arhetipal al adultului.

Călătoria în timp

Nu credeți, nu-i așa? Și totuși… lăsați-mă să încerc să vă demonstrez.

În general călătoria în timp împarte orice grup în trei categorii: cei care neagă posibilitatea, cei care o susțin și cei care nu s-au gândit la asta (sau nu au vrut să se gândească la așa ceva) și spun că nu știu.

Eu fac parte dintre cei care o susțin și chiar o și practic.

Gata! Cu asta sigur v-am enervat! Pe toți. Și pe cei care spun ”NU” și pe cei care zic ”DA” și chiar și pe cei care zic ”NU ȘTIU”.

Dar să încep să susțin și să demonstrez ceea ce am afirmat și am să încerc să fac acest lucru într-un mod cât mai logic și mai ușor de urmărit.

               Pentru început:

1. Oamenii sunt singura specie de pe Pământ care conștientizează ”timpul” și îl măsoară.
2. ”Timpul” este relativ, nu neapărat în paradigma creată de Einstein ci, în opinia mea, în funcție de fiecare persoană și moment-situație. Toți am trăit momente când timpul zboară sau din contra, pare interminabil. În anumite situații o oră poate fi simțită ca 10 minute iar în alte situații este perceput ca 2-3 ore. Iar acest lucru se întâmplă și în grup – de exemplu statul la o coadă care se mișcă foarte greu. De asemenea, o persoană tânără percepe curgerea timpului mai grea iar una mai în vârstă o percepe prea rapidă.

Astfel, timpul este unul individual.

3. Noi suntem singura specie care avem ”trecut” și ”viitor”. Aceste două concepte derivă din teoria privind liniaritatea timpului iar această liniaritate este (din nou) un concept abstract care încearcă să explice anumite fenomene, dar nu are legătură cu NIMIC palpabil din natură.

Adică, mai clar, ca să putem da un sens unor fenomene (într-un mod specific!) este necesar ca timpul să fie liniar și să aibă ”direcție” de curgere. Cine știe ce am observa sau descoperi dacă nu am mai considera astfel timpul.

4. Măsurarea și împărțirea timpului în zile, ore, minute, secunde, milisecunde, etc., este una artificială (și se pare nici măcar exactă – vezi luna februarie, când cu 28 de zile, când cu 29 de zile, după nevoi, ca să iasă calculul matematic). De ce 24 de ore și nu 48 de ore într-o zi? Ce element din natură sau univers are o legătură de cauzalitate directă (nu prin om) cu aceste împărțiri? Nici unul.

Acest preambul îl consider necesar pentru a sublinia caracterul non-general și non-fizic al timpului și mai ales caracterul său artificial, de construct, în PSIHICUL uman.

        Cum interpretăm și percepem timpul din punct de vedere psihic?

        Din punct de vedere psihic timpul este format din experiențe (trecutul), evenimente-acțiuni (prezentul) și prognoze sau anticipări (viitorul).

Mintea percepe trecutul ca ”a trecut atât de la…” și  viitorul ca ”mai este atât până la …”. 

Prezentul este perceput ca ceva dinamic. O ”trecere” de la viitor la trecut cu o caracteristică foarte importantă și anume faptul că ”prezentul” conține un eveniment din ”viitor”. Evenimentul respectiv este perceput și analizat de către creier și, în funcție de EMOȚIA pe care o generează, comandă anumite acțiuni.

Prezentul este pragul dintre trecut și viitor. Este ”event horizon”-ul oricărui eveniment din viața noastră.

Imediat evenimentul respectiv și acțiunile aferente devin ”experiențe”, adica fac parte din trecut și noi ne depărtăm mental de ele.

În ce constă  experiența? Un eveniment definit de o percepție plus o emoție plus o acțiune.

Factorul care spune ce fel de experiență a fost (bună sau rea) este emoția. Atunci când ne amintim ceva, RETRĂIM evenimentul factual, chiar și inconștient, dar mai ales, RETRĂIM EMOȚIA corespunzătoare.

Pe baza acestor experiențe și emoții, noi facem predicții legate de comportamentul nostru în situații similare. Adică, cu alte cuvinte, privim în viitor, ANTICIPĂM VIITORUL într-o anume situație.

Deci, orice eveniment s-ar derula în jurul nostru, creierul nostru îl evaluează, cataloghează și  memorează, din punct de vedere al emoției generate. Astfel vom tinde să evităm evenimente similare din viitor, dacă emoția asociată este una negativă și din contra, să ne implicăm cât mai mult, dacă emoția asociată este pozitivă.

Mai trebuie subliniat faptul că, emoția pe care o trăim într-un anumit context experiențial nu este totuși generală, universal valabilă tuturor oamenilor. În același context, oameni diferiți vor trăi emoții diferite iar acest lucru se datorează PERCEPȚIEI personale.

Fiecare dintre noi percepem lucrurile într-un mod particular, personal, unic. Chiar dacă pare că unele evenimente sunt percepute la fel de către toți oamenii (de exemplu legile fizicii newtoniene), pentru alții universul pare să-și dezvăluie cu totul alte fațete percepției acestora (fizica cuantică sau relativistă).

Și toți avem 2 ochi, 2 urechi, o gură și restul (cel puțin în principiu).

Astfel se face că ceea ce ERA adevărat acum 200 de ani, ACUM poate fi fals iar ceea ce luăm astăzi ca fiind SIGUR, MÂINE poate fi la fel de fals.

Acest proces format din experiență – percepție – emoție ne modelează încontinuu. El ne formează caracterul. Și poate nu ar fi nimic rău. Acesta pare să fie un proces natural.  Și totuși? Cel care evaluează acest proces suntem tot noi. Noi sfârșim prin a spune dacă a fost bine sau nu ceea ce am făcut sau cum am reacționat. Dacă la momentul evenimentului creierul este surprins, sau ”aglomerat” – oricum face multitasking – există posibilitatea (chiar deloc neglijabilă) să nu perceapă integral evenimentul sau să creeze percepții greșite (vezi bias-urile cognitive) și astfel să ajungă la soluții greșite.

Din acel moment evenimentul devine experiență , dar nu înseamnă că este dat uitării. Subconștientul continuă să-l analizeze și, dacă descoperă că soluția aplicată la momentul respectiv a fost greșită, readuce în conștient evenimentul împreună cu noua analiză. De cele mai multe ori acest proces este însoțit de o nouă emoție pentru a atrage atenția conștientului și anume REGRETUL.

Nu spunem noi oamenii că ”dacă aș fi știut, aș fi….”, ”ce rău îmi pare că atunci nu am…”, ”dacă aș fi fost mai atent…”?

Cu cât considerăm că evenimentul respectiv a fost mai important și ne-a influențat viața (direct sau la nivel emoțional), cu atât putem trăi regrete sau alte emoții negative (furie, dezaprobare, respingere, disperare, etc.) foarte puternice, iar acestea, pentru că ele se manifestă în prezent, devin adevărate frâne sau ancore care ne trag în trecut (energetic, emoțional și mental), blocând acțiunea în prezent.

Toate acestea sunt semne ale unei experiențe percepute și soluționate într-un mod necorespunzător și care a generat o emoție negativă.

Controlul timpului și călătoria prin timp.

Experiența, care a fost la un moment dat eveniment, nu poate fi fizic schimbată. O vază care cade și se sparge nu poate fi refăcută chiar dacă o lipim. Nu mai este aceeași. Este partea ireversibilă fizic. Dar nu este doar asta. În funcție de gradul de participare personală la eveniment (protagonist sau observator) îl percepem ca ”plăcut”, ”neplăcut” sau ”indiferent”.

Acea percepție generează emoția care însoțește evenimentul (așa cum am descris mai sus).

Dacă… refacem invers ciclul și alterăm, modificăm, ACUM, percepția sau emoția legată de experiență și sfârșim prin a da un alt înțeles experienței, mai este experiența aceeași? Am modificat TRECUTUL? Și noul TRECUT modifică PREZENTUL? Mai sunt EU același cel care a trăit experiența negativă? VIITORUL meu este diferit?

Dar dacă… anticipez în viitor un anumit eveniment? Chiar dacă nu l-am ”experimentat” încă, creierul face tot feluri de scenarii și analogii și sfârșește prin a elabora un scenariu faptic pe care îl analizează (percepe) în abstract și sfârșește prin a genera și o emoție asociată evenimentului din viitor. Astfel devenim nerăbdători, speriați, înfricoșați, plini de speranță sau disperați, apatici, etc..

Totuși… nu s-a întâmplat ÎNCĂ nimic ACUM.

În ciuda acestui FAPT, noi angajăm energii psihice și întreprindem acțiuni ACUM. Ne modificăm comportamentele pregătindu-ne pentru ce urmează să se întâmple.

Deci, VIITORUL a schimbat PREZENTUL.

Așa că, da, călătoria în timp există și noi toți o practicăm, mai mult sau mai puțin conștient.

PS Cel mai interesant paradox temporal este cel în care te întorci în trecut și te schimbi pe tine însuți. Și în acel moment din TRECUT, când te SCHIMBI pe tine DE ATUNCI, tu devii ACUM  altcineva. Un altcineva mai bun.

Sau te duci în viitor și…    

Creierul - indexare și etichete

Photo credit: Lightspring/Shutterstock

În articolul anterior despre creier vorbeam despre nevoia continuă a creierului de a analiza cât mai repede stimulii și de a răspunde acestora. Și tot în articolul anterior menționam mecanismul de indexare a informațiilor și utilizarea scurtăturilor.

În acest articol voi vorbi mai pe larg despre aceste mecanisme de ”ținere de minte” sau, altfel spus, despre cum ține minte creierul tot.

Mai întâi, mecanismul de indexare a informației.

Încă de dinainte de a ne naște, creierul își adună informații despre mediul înconjurător și chiar despre organismul din care face parte. În această fază pare că nivelul de informații este ”acceptabil”.

Însă după…

Toate organele de simț transmit un noian de informații (sunete, culori, diferențe de temperatură),  organele interne încep să funcționeze (sistemul digestiv, respirație, urinat și defecație), etc..

Ce face creierul cu acest noian de informații? La început mai nimic. Pur și simplu le stochează. Adună informație brută și reacționează având ca unic mecanism supraviețuirea.

Pe măsură ce creștem, creierul are din ce în ce mai multe experiențe și începe să ”grupeze” informațiile primite. După asemănări fizice (forme și culori), după efectul produs (plăcere sau disconfort), după reacția celorlalți (aprobare sau dezaprobare), după gust (dulce, acru, sărat, amar), după miros, etc..

Astfel se formează un sistem de arhivare și indexare a informației. Și el crește tot timpul. El ar putea fi reprezentat în felul următor (într-un mod simplificat).

FORMĂ	CULOARE	GUST	MIROS	GREUTATE	ETC.
Rotund	Roșu	Dulce	Dulceag	Mare
Pătrat	Verde	Acru	Fructos	Mică
Romb	Galben	Sărat	Lemnos	Pot ridica cu o mână
Sferă	Albastru	Iute	Mentolat	Pot ridica cu două mâini
Cub	Luminos	Etc.	Înțepător	Etc.
Etc.	Etc.		Etc.

  

Toate categoriile de bază au nivele, nuanțe sau grade de intensitate și care se pot combina chiar în același obiect, ceea ce îl face și mai ușor de identificat.

Pentru a identifica obiectul creierul trece informațiile prin tot acest sistem de identificare, sfârșind prin a confirma (sau nu) dacă ceea ce e în fața sa este, de exemplu, un măr.

Acesta este un model simplificat al mecanismului descris mai sus.

Rămâne întrebarea, de unde știe creierul inițial care e mărul?

Nu știe. Pur și simplu, prin repetiție și interacțiuni repetate, creierul ajunge să identifice un obiect prin caracteristicile de mai sus și pentru al diferenția de altele îi pune o așa numită ”etichetă”. Ca și cum pe un dosar foarte complicat, cu multe file, pe care îl cunoașteți foarte bine, scrieți pe coperta sa un nume. Cu aceste informații comparați ceea ce primiți de la organele de simț.

Atunci când aveți nevoie de anumite informații din dosar, îl găsiți amintindu-vă ce nume i-ați dat. Ca în orice dosar care se respectă, la deschiderea sa vă întâmpină un rezumat al acestuia sau un cuprins care spune ”numărul paginii” unde se află cutare informație în dosar. 

Deci, ”mărul” este un astfel de dosar, cu eticheta ”MĂR”. Dacă deschideți dosarul său, pe prima pagina veți găsi cuprinsul dosarului.

Capitolul 1 – Descriere dpdv al formei, gustului, mirosului, etc.

Capitolul 2 – Cărei ”familii” aparține (fructe)

Capitolul 3 -  Poate fi mâncat sau nu

Capitolul 4 -  Tipuri:

a.      Ionatan

b.      Bot de iepure

c.      Golden

Etc.

Foarte important este faptul că activitatea de ”etichetare” este legată de apariția și dezvoltarea vorbirii la copii. 

Din momentul în care copiii încep să vorbească, practic încep să cucerească lumea și să o numească, să îi dea nume pentru a o manipula mai ușor.

Acest mecanism de indexare facilitează și este la rândul său stimulat, așa cum am mai spus, de nevoia creierului de a se adapta foarte repede la mediul înconjurător, în esență, să supraviețuiască.

Deci, întregul sistem de indexare este subordonat unor comenzi de acces primare și acestea, ca orice este primar la psihicul uman, au caracter de urgență. Astfel că atunci când un eveniment determină o reacție primară, de supraviețuire, aceasta se fixează în memorie foarte adânc și de obicei rămâne acolo toată viața. O altă condiție este ca evenimentul respectiv să aibă un număr suficient de repetări pentru a putea fi izolat și identificat.

De aceea, atunci când o situație prezintă, la o primă vedere, asemănări cu o alta care a implantat un răspuns primar, procesul de identificare este scurtat și se alege reacția cea mai cunoscută și exersată. Acest proces este o ”scurtătură” pentru a accesa cît mai repede funcțiile motorii.

Acest proces este foarte rapid și îi datorăm supraviețuirea individuală și ca specie.

Fără indexarea informației și crearea de etichete pentru evenimente, obiecte, persoane, etc. creierul nu ar reuși să se adapteze și să dea comenzile corespunzătoare.

Însă, din nevoia sa de viteză, creierul nu se limitează să aplice aceste mecanisme, doar pentru a supraviețui. Nope. El a ajuns să le aplice peste tot.

Astfel, având ca unic decident ”părerea noastră”, avem un ”folder” cu oameni urâți, un altul cu cei plăcuți, unul cu cei proști, unul cu cei periculoși. Un folder cu lucruri care ne plac și care nu ne plac. Un folder cu ce putem și cu ce nu putem.

Atunci când ne întâlnim cu cineva pentru prima oară, îl analizăm și, comparându-l cu datele care descriu, de exemplu un bărbat, stabilim doar după primele ”7 rânduri” din dosar dacă îl simpatizăm sau îl antipatizăm. Nu ”citim” mai mult deoarece creierul se grăbește să stabilească dacă celălalt este un pericol sau nu pentru noi.

Viteza sa de a stabili cu cine ne aliem sau ne luptăm ar fi foarte binevenită dacă ar fi și însoțită de acuratețe în analiză.

Absența acurateții lasă loc pentru erori de judecată și acțiune sau răspunsuri disproporționate față de ceea ce se întâmplă.

Despre cum putem limita ”pagubele” produse de erorile de judecată ale creierului, în articolul următor.